Numitã popular „Stretenia”, aceastã zi era respectatã, în special, de crescãtorii de animale, pentru ca fiarele sãlbatice (urºii ºi lupii), sã nu le atace gospodãria. În unele locuri, aceasta era ziua boilor, când erau hrãniþi direct din mâinile oamenilor, nu cu furca, semn al respectului faþã de animale. Se credea cã dacã boii beau apã din urmele lãsate de picioarele lor, anul va fi unul mãnos.
Stretenia sau Stratenia era consideratã o femeie rea, periculoasã ºi schimãtoare, asemãnãtoare, într-o oarecare mãsurã cu Baba Dochia. Ofensatã de Trifon, îl pedepseºte pe acesta: turmele lui sunt mâncate de lupi. Firea ei capricioasã este observatã ºi în vremea din aceastã perioadã.
-Dacã apa este dezgheþatã, Stretenia o îngheaþã; ºi invers.
-Dacã este deja zãpadã, din aceastã zi se va încãlzi.
-Dacã de Stretenie este cald, vara va fi una cãlduroasã ºi îmbelºugatã, iar de va fi frig, vara nu va aduce rod. Înainte, oamenii nu lucrau în ziua Strateniei gheþii, de teamã sã nu îngheþe. Se crede cã, Stretenia ne apãrã de lupi, înec ºi foc. Se zice cã în aceastã zi ursule iese din bãrlog.
Tot în aceastã zi are loc „Târcolitul viilor”, un ritual de ocol, îndeplinit de viticultori. În unele zone, bãrbaþii merg la vie, sã o taie ºi sã o lege. Din bucãþile tãiate îºi împodobesc brâiele, pãlãriile ºi fac un praznic la care dezgroapã o sticlã de vin din anul trecut.

Tradiþii:

Stratenia este o sfântã lãsatã de Dumnezeu pentru unii oameni spre a le aduce bine, când se roagã la ea, mai ales la o nevoie mare. Se mai spune despre dânsa cã, fiind sfântã ºi mergând pe pãmânt iarna într‑o sanie a unui gospodar de la un sat la alt sat, gospodarului îi trage boii la sanie de sete. El i‑a zis cã nu are unde sã‑i adape. Sfânta s‑a rugat lui Dumnezeu sã se facã zãpada de sub boi apã. Omul i s‑a închinat sfintei ºi ºi‑a adãpat ºi boii lui. În ziua de Stratenie se zice în sat vorba: „Boul trebuie sã beie apã dintre picioarele lui“.
♦ De Stretenie, unde calcã boul izvorãºte apã, pentru cã Maica Domnului e izvoditoare de apã.
♦ Filipii se þin doi, unul duminica, altul luni, la Lãsatul Secului de Postul Mare; întâi e bãrbatul, ºi pe urmã femeia. Luni nu lucreazã nimeni, se zice cã femeia e rea, pentru cã a trecut bãrbatul înaintea ei. Femeile cinstesc mult aceastã sãrbãtoare, bând rachiul la cârciumã, spunând cã cinstesc pe femeie (Filipia), pentru ca sã le creascã cânepa peste an. Dacã nu o þin, zic cã fac bube pe mâini ºi pe degete.
♦ Dacã îºi stricã ursul bârlogul sãu, în aceastã zi, cu toate cã afarã e frig, primãvara este aproape; dacã el iese afarã în aceastã zi, însã intrã din nou în bârlog, cu toate cã afarã este frumos, va fi încã iarnã. Ursul în aceastã zi iese din peºtera sa afarã ºi joacã jur‑împrejur ºi, dacã este soare ºi‑ºi vede umbra, atunci se bagã în bârlog ºi nu iese, ci mai doarme încã ºase sãptãmâni, cãci chiar atât mai þine iarna; iar dacã nu‑ºi vede umbra, atunci rãmâne afarã ºi iarna se întrerupe.
♦ Strãtenia e zi rea, cu ceasuri rele. Cine se naºte sau face nuntã în aceastã zi nu‑i merge bine.
♦ În aceastã zi se întâmpinã iarna cu vara ºi se iau la luptã. Vara zice cã de‑amu iarna sã se ducã, cã vine ea, dar iarna nu se dã ºi se luptã.

Obiceiuri:

Târcolitul viilor – ocol ritual al viþei de vie, strãvechi obicei de început de an nou viticol. Capul familiei merge la vie în dimineaþa acestei zile cu bundãretele (un fel de caltaboº) ºi plosca sau sticla de vin în traistã. Acolo dã ocol, o datã sau de trei ori viei ºi se opreºte la colþurile plantaþiei, unde oficiazã urmãtorul cult: taie câte o bucatã din bundãrete ºi o pune pe pãmânt, lângã butucul de vie, reteazã o coardã de viþã, unge tãietura cu funingine adunatã de pe vatra focului ºi amestecatã cu unturã, picurã vin peste butucul de viþã, mãnâncã o bucatã de bundãrete ºi bea o gurã de vin. În final se pronunþã o formulã magicã, sub formã de monolog sau dialog:
„Doamne, sã‑mi faci strugurii cât bundãretele!“;
„Cum este bundãretele de mare aºa sã se facã strugurii de mari!“;
„– Bunã dimineaþa, vie!“/ „Mulþumesc, Ilie!“/
„– Faci vin sau te tai?“/
„– Fac!“, simultan cu gestica ritualã. Coardele tãiate se pun în cruciº pe piept, se fac cununi aºezate peste cãciuli, se aduc acasã unde se planteazã, devenind „Norocul viþei“. Proprietarii se cinstesc din belºug ºi se întorc acasã cu chiote ºi veselie.
Apãrãtor de rele ºi durere: Stretenia se þine fiind rea de lupi, cãci ei în acea zi se împerecheazã.
♦ Stratenia se þine pentru pocituri, pentru a nu li se strâmba mâinile ºi picioarele.
♦ Se þine ca sã fereascã câmpul de lãcuste.
♦ E rãu de pagubã în casã.
Oracular: Dacã boul bea apã în acea zi din urma lui, este un semn cã trece iarna.
♦ Dacã bea un bou apa ce curge din straºinã, anul va fi cu manã pentru albine ºi oi.
Despre vreme: Dacã trece Stretenia peste apã ºi apa e dezgheþatã, atunci se mânie ºi‑ºi face pod peste dânsa ca sã treacã, adicã dã un viscol ºi ger aºa de mare cã îngheaþã toate apele. Iar dacã trece Stretenia ºi pe apã se aflã gheaþã, atunci e semn cã are sã fie cald.
♦ Dacã Stretenia gãseºte pãmântul fãrã zãpadã ºi gheaþã, apoi numaidecât a doua zi trebuie sã ningã ºi sã fie ger, dacã însã este zãpadã, apoi atunci de la Stretenie înainte începe timpul primãvãratic ºi al cãldurii.
♦ Dacã la Stretenie e zi frumoasã, atunci pânã la Sân‑Georgiu tot aºa va fi, iar dacã numai dimineaþa e frumoasã – adicã pânã când soarele e aºa de sus pe cer, încât ursul îºi poate vedea coada în umbra sa – atunci vremea va fi rea.

Antoaneta Olteanu, Calendarele poporului român, Ed. Paideia, Bucureºti,
www.antenasatelor.ro/.