"Ceea ce se cunoaște sigur este că primul document în care este menționat orașul București este unul din anul 1459, dat de Vlad Țepeș către niște boieri. De acum va începe să apară menționată în documente cetatea Bucureștilor sau Bucureștiului, însă până să ajungă la statutul de reședință domnească și apoi de capitală a unei țări, orașul a trebuit să ducă o luptă încrâncenată cu celălalt „rival” al său, și anume Târgoviștea.
Primul domnitor care stă cu adevărat la București, și îl folosește ca reședință, este fratele și urmașul lui Vlad Țepeș, și anume Radu cel Frumos. Motivele șederii sale aici sunt destul de clare, el dorind să fie cât mai aproape de ocrotitării săi turci. De aici dă și câteva documente. Unul, de la 12 noiembrie 1463[1], vorbește despre întărirea unor moșii către mai mulți boieri. Altul, de la 30 mai 1464[2], vorbește despre întărirea stăpânirii mănăstirii Cozia peste Sevestreni. Au mai fost și altele însă cel mai important este cel din 14 octombrie 1465 dat în scaunul de cetate București, în anul 6974[3]. Iată deci prima confirmare a faptului că Bucureștiul a devenit cetate de scaun, reședință a domnitorului. Era normal ca un domnitor precum Radu, pus pe scaunul domnesc de către turci, să stea cât mai apoi de ocrotitorii săi. Acest lucru însă nu îl va ajuta foarte mult în conflictele sale viitoare, mai ales cele cu Ștefan cel Mare, care în cele din urmă îi vor aduce pieirea. Radu cel Frumos nu este „părintele” acestui oraș, însă este primul care îl folosește ca scaun de domnie."
http://www.historia.ro/exclusiv_web/general/articol/cand-cum-au-devenit-bucure-tii-capitala-tarii-romane-ti | 
