Baza civilizației Omenilor este Credința. Credința în viața de dupã moarte. Noi, Omenii, credem ca moartea este o trecere spre o altã existențã.
Sufletul este acea parte a noastrã care am primit-o de la Tatal nostru din Cer ( soarele) când a fecundat pe mama noastrã pãmântul. Noi ca sã existãm avem nevoie de pamânt și soare.
Acum 10mii de ani Om a venit cu raspunsul la o întrebare de bun simț: Ce se întãmplã dupã moarte? Pãi e logic, corpul se întoarce la mama iar sufletul (conștiința) merge în ceruri la tata, de unde au venit.
La fel și sufletul lui Om este acum în cer iar corpul lui în pãmânt.
Urmașii lui Om au despicat firul în patru, au dezvoltat diverse religii și filozofii în functie de dezvoltarea societãtii și tehnologiei dar nu au gãsit rãspuns mai bun.
Pe lângã Om, pe parcursul timpului, au fost Omeni care au adus îmbunãtațiri vietii celor din jur. Ei sânt zeii sau sfinții pe care diverse grupuri de Omeni le respectã memoria cu aceiași credința - dupã ce au murit sufletul nemuritor al acestor înaintași, al acestor Omeni inspirați de Om, vegheaza asupra lor.
| 
