Civilizația Oamenilor
Originea
Homo sapiens este specia apărută în Africa acum 200-300 de mii de ani. S-a răspândit în afara Africii acum 60-70 de mii de ani. A ajuns în Australia acum 45 de mii de ani. Membrii speciei erau cu pielea neagră și pilozitate redusă. Factorul care a dus la răspăndirea lor a fost vânătoarea și culesul plantelor și fructelor pentru asigurarea hranei. Erau vânători culegatori.
In Europa, extinderea speciei era blocată de o climă mai rece cu ierni lungi și geroase astfel că nu au putut să se stabilească permanent, doar vara mergeau la vânătoare și la cules iar iarna se retrăgeau spre sud. În Europa trăia de peste 200 mii de ani o specie de umanoizi pe care o numim Omul de Neandhertal, Homo Neanderthalensis. Au avut loc contacte sexuale între indivizii dintre cele două specii. Astfel a apărut o nouă rasă de Homo sapiens cu pielea alba și o pilozitate mai mare. Rasa albă sau Caucaziană a reușit să reziste mai bine în condițiile mai reci din nord și să beneficieze de vânatul mai abundent începând de acum 40 de mii de ani.
Rasa albă s-a extins în Europa, nordul Asiei pănă în Japonia. In zona fluviului galben din centrul Chinei a apănut, probabil prin mutație genetică o nouă rasă de Homo sapiens pe care o numim rasa galbenă.
Vreme de 30 de mii de ani Hom sapiens de rasa albă au vânat în Europa. Vânătoarea nu se făcea în mod static, vânătorii se deplasau în urma vânatului în funcție de anotimp de la nord la sud și de la munte la câmpie. Viața lor era legată de deplasarea turmelor de mamifere. Creșterea numărului de vânători, a dus la reducerea vânatului. Perioadele cu vânat bogat alternau cu perioade cu vânat puțin. Ca să compenseze au început să țină animale în captivitate să aibă hrană în perioadele grele. Specia care s-a adaptat la cel mai bine a fost oaia sălbatică europeană, Ovis ammon musimon. Astfel migrația erbivorelor mari a fost urmată de vânători cu oile lor captive. Hrana mai multă și disponibilă tot timpul anului a dus la creșterea numărului de indivizi care au putut păzii un număr mai mare de oi, deja oi domestice ajutați de primul lor prieten, coleg de vânătoare, lupul îmblânzit, câinele. Locurile de vănătoare de vară sau de iarnă erau locuri îngrădite, deoarece trebuiau să-și păzească vânatul domesticit de ceilalți vânători - lupul, ursul, leul, neanderthalienii. Grădiște este un loc îngrădit, nume foarte răspânđit în țara Omenilor. Încet încet, vânătorii au devenit mai mult oieri. Numărul lor a crescut, numărul grădiștilor a crescut, numărul conflictelor între ei a crescut, lupta între ei a depășit lupta pentru mâncare și lupta cu concurența. A fost nevoie de organizarea societății. Unul dintre ei, bogat în oi, boier, pe când ciobănea sprijinit în boată, a început să se gândească ce trebuie să facut pentru reducerea conflictelor între ei. A început să le vorbească celorlalți, astfel cuvântul lui a devenit legile urmașilor lui. Numele lui a fost Om. A fost cioban în munții Carpați. Păștea turmele vara în Poiana Omului nu departe "locul de unde se vede soarele" Șureanu.
Cu o societate organizată, cu cea mai avansată tehnologie de producție a vremii, conduși de "bătrâni", cu boata în mână, Omenii au început să să se răspândească. Întâi Europa apoi nordul Africii până în nordul Indiei. | 
