Pontifex Maximus era conducãtorul colegiului pontifilor (colegiu înființat de Numa, deschis plebeilor începând din anul 300 î.Hr. și care deținea un rol de excepție în organizarea religioasã a Romei), numit pe viațã de colegii sãi, înzestrat cu prerogativele religioase ale vechilor regi. El locuiește în fostul palat al acestora, Regia, și poate fi magistrat și șef militar, spre deosebire de ceilalți pontifi, care nu sunt decât consilieri. Deși, teoretic, este inferior ca demnitate fațã de Rex sacrorum (rege al sacrului, al sacrificiilor, menit îndeosebi cultului lui Ianus, zeul începuturilor), de fapt este acela care-și asigurã primatul. Îi numește pe cei 15 flamini (preoți, care nu constituiau un colegiu, fiecare din ei slujind unui zeu deosebit), alege vestalele (preotese consacrate cultului zeiței Vesta), joacã un rol preponderent în cultul lui Iupiter Capitolinul, asistã la cãsãtoriile prin confarreatio (în confarreatio, soții ofereau o prãjiturã din alac lui Iupiter). Prestigiul marelui pontif este considerabil. Cezar, începând din 63 î.Hr., obține marele pontificat; în timpul Imperiului, toți împãrații vor purta titlul de Pontifex Maximus.
sursa : https://ro.wikipedia.org/wiki/Pontifex_Maximus | 
