Mâncarea Omenilor
Omenii au dezvoltat o civilizați deoarece au avut mâncare mult mai multa ca înaintașii lor. Primii sapiens de rasă albă, caucazienii, au invadat Europa după ultima glaciațiune. Invazia a avut loc treptat începând cu aproximati 15.000 de ani în urmă. Ei veneau la vânătoare. Carnea de vânat era baza alimentației lor. Vânau animale mici, păsări, cerbi uriași, mamuți. Se concurau cu lupii, urșii, leii, neanderthelienii. Vânatul era limitat, concurența mare, populația limitată de resursele alimentare reduse bazate exclusiv pe carne vânat, pește și câteva plante din flora spontană. Vânătorii-culegătorii (să vorbim elevat) sânt păstrați în cultura noastră sub numele de Zmei. Tehnologia de crestere a oilor a fost superioară vănătorii și pescuitului asigurând mâncare pentru un număr mult mai mare de indivizi. Oricum cele două moduri de viață s-au păstrat până în timpurile moderne. Separarea lor a fost în principal fizică, Omenii ocupând treptat locurile prielnice pentru cresterea oilor.
Cu timpul vânătorea au exterminat animalele mari care se reproduceau mai greu cum sunt mamuții, cerbii uriași. În munții Carpați au început să crească oi. Oaia punea la dispoziția comunității pe lângă mai multă carne, lapte și lână. Mâncarea mai multă a dus la creșterea comunității care a fost organizată pe baza "cuvântului" sau legile lui Om valabile și astăzi în societatea noastră.
Carnea de oaie a devenit mai multă și mai disponibilă decât carnea de vânat, turmele mai mari, populație mai multă. În general carnea se consuma proaspătă făcută la țăst (groapă în pământ încălzită), carne uscată, afumată, sărată, friptă pe pietre, la țepușă, etc.
Carnea de vânat a rămas importantă în alimentația Omenilor până recent când vânătorul vânează pentru trofeu și mâncă pulpe de pui de gostat din supermarchet sau steak de vită din Argentina.
Său de oaie. Grăsimea de oaie era foarte valoroasă deoarece aducea un plus de energie în alimentație față de carnea de vânat mai mult proteică si avea întrebuintări medicinale si iluminat.
Laptele de oaie a devenit un produs esențial pentru hrana populației.
Brânza este invenția strămoșilor noștrii. Tehnologia de preparare a brânzei este la fel ca acum mii de ani. La anul nou după calendarul lunar al Omenilor, Paștele, se taie mieii, în special berbecuții. Oile trebuie mulse ca să nu stângăceascâ (să nu facă mamită). Surplusul de lapte se face brânză. În strungă, laptele de oaie e muls în vedre(găleți) de lemn ca să nu se răcească, după care e pus într-un vas de lemn și i se dă cheag. În funcție de temperatură brânza se încheagă, apoi se taie, se pune în străcătoare (strecurătoare) țesută din lâna și rezultă cașul. Cașul se sărează si rezultă brânza. Cheagul se face din brânza care este în stomacul mielului amestecată cu lapte, brânză și sare, Amestecul se pune în burtă de miel și se păstrează la umbră.
Laptele gros este laptele produs prin pasteurizare. Se încălzește laptele de oaie până la 90 grade Celsius intr-un vas care se pune în alt vas plin cu apă care fierbe. Se amestecă câteva ore până laptele se îngrașa. Se face lapte gros din laptele muls toamna, sfârșitul lui august, septembrie, pentru că laptele este nai gras, mai concentrat. Se pâstrează asa toată iarna, chiar până la Paști când vine laptele nou după tăierea mieilor. Oare ciobanii din Carpați au învățat tehnologia de la Pasteur?
Curechiul (Varza) murat. Ca să supraviețuiască iernii europene Omenii aveau nevoie de vitamina C. Doar după ce au descoperit varza murată au putut să supravietuiasca iernii. Bunicii noștrii ne îndemnau să bem moare (zama de cerechi, zeamă de varză) pentru că era bogată în vitamina C la fel cum eschimoșii mâncă grasime crudă de balena, neneții din Siberia pește crud, vikingii hering marinat. Scorbutul ca boală a fost descoperit de 150 de ani. Buna Sofia cu 2 clase la școală știa că trăbă să bem "moare ge cureci" iarna deși nu a auzit de scorbut. Strămosii noștrii au inventat varza murată deoarece în zonele mai la sud erau ierburi și fructe tot anul iar mai la nord nu crestea varza. Vikingii au ajuns în America cu hering marinat, Compania Indiilor de Est a dus boeri daci (dutch) la Cape Town să cultive legume pentru marinarii lor în drum spre Indii, James Cook a ajuns în Australia cu varza murată. Scorbutul a omorât mai mulți marinari în epoca descoperirilor geografice 1400-1800 decât toate războaiele navale ale timpului. Că n-or beut moare.
Oul. Este component de bază al alimentației lui Homo sapiens. Importanța lui pentru Omeni o vedem în numeroase obiceiuri dedicate oului. Cel mai important este înroșitul ouălor la Paște. De mii de ani anul nou după calendarul lunar se sărbătorește la noi prin înroșirea oualor. După perioada de post când ouăle selăsau la păsări so fie clocite, bucuria noului an era însoțită și de ouă rosii. Un alt obicei la noi era ca moașa când făcea prima baie copilului, pe lânga alte obiecte, punea în apă și un ou pentru ca, copilul să fie "sănătos ca oul".
Zama (ciorba). Fierberea cărni cu ierburi și legume s-a făcut dintotdeauna. Prima dată s-a făcut în vase de lut apoi in vase la alamă. Ambele se folosesc și azi.
Sloi (tocan). Se fierbe oaie cu tot cu măruntaie (plămâni, inimă, ficat, rinichi) până se desprinde toată carnea de pe oase. Se aruncă oasele, se pune sare și se băgă în burta oii. Gelatina din oase și săul se întăresc. Oierii o consumă rece sau încălzită. Poate fi condimentată cu ierburi, ceapă, ai(usturoi)
Sarea. Civilizația noastră nu ar fi existat fără sare. Nu există alimentație fără sare. Comerțul cu sare este primul primul moment când putem vorbim de civilizație. Povestea "Sarea-n bucate" este un model de transmitere a educației ce ne oferă înaintașii legat de importanța sării care este mai mare decât a mierii și a dulciurilor.
Ceapa.
| 
